O componenta de baza a cadastrului multifunctional este o suprapunere cadastrala care delimiteaza statutul actual al proprietatii. Blocul, ca si constructie individuala pentru suprapunere, reprezinta parcela cadastrala, o unitate de teren definita in mod clar, in care sunt recunoscute avizele de proprietate unice. Suprafata cadastrala consta intr-o serie de harti care arata marimea, forma si locatia tuturor parcelelor cadastrale dintr-o anumita jurisdictie.
Din punct de vedere cartografic, hartile cadastrale ar trebui privite ca suprapuneri ale hartilor de baza pe scara larga. Cu toate acestea, termenul "suprapunere" nu implica faptul ca relatia dintre hartile cadastrale si hartile de baza este definita de coincidenta graficelor. Mai degraba, limitele cadastrale sunt linii care leaga punctele care au identitati si inregistrari unice, prin care pot fi amplasate pe teren. Plasarea exacta a acestor puncte pe suprapunerea cadastrala nu imbunatateste precizia definitiei limitei, care trebuie documentata in alta parte. Scopul complotarii corecte este pur si simplu acela de a face harti virtuale, mai utile si mai usor de intretinut.
Exista mai multe mecanisme legale pentru stabilirea standardelor cadastrale de suprapunere, dar si mecanisme care confera, de asemenea, o stabilitate juridica si institutionala indispensabila pentru acoperirea cadastrala. Aceste mecanisme includ legi privind subdiviziunea terenurilor care necesita supravegherea, cartografierea si inregistrarea in conformitate cu standardele prescrise, reglementarea descrierilor parcelelor legale si a muncii de teren aferente prin statut, precum si prin legea comuna, inregistrarea planurilor in ansamblu, reglementari administrative emise de instante care inregistreaza limitele proprietatii in anumite state, desemnarea zonelor de ancheta integrate, dar si utilizarea hartii oficiale in legatura cu planul general.
Dezvoltarea unei suprapuneri cadastrale va consta intr-o serie de operatiuni integrate, care vor presupune compilarea informatiilor privind proprietatea funciara si publicarea hartilor cadastrale. In mod ideal, va fi aleasa o zona pentru implementarea programului de cartografiere cadastrala, acolo unde s-au stabilit cadrul de referinta geodezic si programul de cartografiere de baza la scara larga. Este posibil sa existe o tentatie de initiere a programului de suprapunere cadastrala inainte ca o harta de baza adecvata sa fie disponibila. Harta cadastrala este un produs foarte valoros si tangibil care poate atrage recunoasterea si sprijinul public pentru o initiativa de cadastru multifunctionala. In plus, suprapunerile de tip pamant-pamant sunt un instrument inestimabil in dezvoltarea altor aspecte ale programului cadastral.
O alta conditie prealabila importanta pentru un program de cartografiere cadastrala este un buget pentru intretinerea continua a hartilor. Investitiile in ameliorarea hartilor cadastrale vor fi pierdute daca vor fi alocate resurse insuficiente pentru a le mentine constant la zi. Costul anual al personalului tehnic necesar pentru aceasta lucrare poate insuma mai mult de 7% din costul initial al hartilor. De cele mai multe ori, majoritatea statelor care au investit in programul elaborat de sisteme de harti digitale au descoperit ca intretinerea hartilor virtuale are un const substantial redus.
Informatiile privind terenurile detinute initial pentru dezvoltarea programului de cadastru ar fi, fara indoiala, de calitate mixta. Planurile de subdiviziune inregistrate pot fi disponibile pentru unele zone. Pentru altii, poate vor fi disponibile numai descrieri rudimentare. Exista doua abordari foarte diferite pentru depasirea acestei dificultati: elaborarea unui program cuprinzator de anchete destinat stabilirii limitelor tuturor parcelelor – inaintea programului de cartografiere cadastrala si elaborarea unui program iteractiv de cartografiere bazat initial pe baza de informatii existenta, dar imbunatatit pe o perioada de timp, pe masura ce devin disponibile informatii de calitate superioara.
Un program cuprinzator de cercetari destinat stabilirii limitelor tuturor parcelelor cadastrale din cadrul unei jurisdictii are atractiile sale. Informatiile furnizate de un astfel de program ar fi, probabil, de cea mai inalta calitate posibila atat in ceea ce priveste precizia spatiala, cat si in ceea ce priveste prezentarea tuturor dovezilor adecvate privind suprafata cadastrala. Cu toate acestea, resursele economice si umane totale, impreuna cu timpul necesar pentru realizarea unei astfel de intreprinderi monumentale, se vor dovedi de multe ori putin probabil sustenabile.
Singurul mod realist de actiune ar putea fi implementarea programului de suprapunere cadastrala intr-o maniera iteractiva, utilizand initial resursele existente. Cerinta minima pentru acest proces este ca toate parcelele trebuie sa fie luate in considerare si trebuie sa existe o capacitate de a corela suprapunerea cu hartile de baza.